…

am crescut peste tot, îți spun…

de-aici încolo, ce mai pot să port în mine? tăceri. pentru cuvinte, aș avea nevoie de vieți întregi.
sau, hai sa sporovăim despre vreme ca-ntr-o banală zi de revistă, la urechea unei necunoscute să-mi șoptești despre cum mă iubești cosmopolit.
să trăim ca-n reclame, primim minute gratis de viață, nu?
nu?

spune-mi că nu. nu, nu toamna asta, dezvelită, doar pentru că are deja trecut.

am crescut din tot. ce-am avut
si ce nu.